Feminismul cultural pune în prim plan diferențele dintre bărbați și femei și arată că aceste diferențe nu trebuie în mod necesar contestate sau criticate, ci valorizate. Păstrându-și totuși dimensiunea critică, feminismul cultural atrage atenția asupra faptului că felul în care femeile au fost definite, analizate sau prezentate de-a lungul timpului a fost rezultatul unei viziuni dominant masculine și de aceea acestea au fost marginalizate, subordonate și devalorizate. Propunerea care vine din direcția perspectivei feminismului cultural este aceea a reafirmării și revalorizării femeilor, a experiențelor, a caracteristicilor, a nevoilor și experiențelor specifice acestora. Sunt discutate teme ca maternitatea, grija, empatia, “energia feminină” și potențialul radical transformator ce rezultă de aici.
Cuvântul cheie: diferențe, esență feminină, esență masculină, separare
Feminismul liberal este preocupat în mod special de drepturile femeilor de a participa în mod egal cu bărbații la viața publică a societății. Femeile sunt discriminate atâta timp cât sunt excluse din anumite sectoare de activitate, nu participă în structurile de putere ale diverselor instituții (în special piața muncii, educație, politica, tehnologie, afaceri, etc.). Feminismul liberal consideră că reducerea inegalităților se poate face în special prin asigurarea de drepturi și oportunități egale, prin egalitate de șanse, nu prin schimbări radicale, revoluționare. Conform feminismului liberal, nu se dorește în mod special schimbarea din temelii a structurilor economice, sociale, politice ale societății. Accentul este pus pe reformarea acestor structuri, în special prin dezvoltarea pieței libere, prin competiție și acumularea de competențe, astfel încât femeile dar și alte grupuri marginalizate să aibă acces deplin, alături de bărbați la viața publică.
Cuvinte cheie: gen, drepturi și libertăți, reforme, egalitate de șanse
Feminismul marxist consideră că poziția pe care cineva o are în societate nu este rezultatul unor alegeri individuale ci este direct legată de apartenența la o clasă socială. Inspirându-se din teoria marxistă, feminismul marxist consideră că în societate putem observa două clase sociale (în funcție de proprietatea asupra mijloacelor de producție): o clasă a celor care au (proprietari, burghezi, antreprenori, patroni) și în consecință domină și exploatează și o clasă a celor care nu au (muncitori) și în consecință sunt dominați și exploatați. Relațiile dintre bărbați și femei sunt relații de dominare și subordonare în virtutea apartenenței la aceste clase sociale. În consecință, este mult mai greu pentru persoane și grupuri opresate (ca de exemplu femeile) să se realizeze pe deplin personal și profesional într-o societate de tip capitalist în care resursele se concentrează în mâinile bărbaților. Conform feminismului marxist, înlocuirea sistemului capitalist cu cel socialist în care fiecare individ are mijloace egale de realizare este singura soluție pentru eliberarea și împuternicirea femeilor. Feminismul marxist militează astfel pentru recunoașterea și remunerarea muncilor casnice și de îngrijire, pentru recunoașterea și valorizarea muncii reproductive și pentru devoalarea structurilor de putere care țin femeile sub opresiune.
Cuvinte cheie: gen, exploatare, clasă, anti-capitalism, opresiune
Feminismul radical consideră că lupta împotriva inegalităților de gen nu trebuie să fie dusă cu mănuși, cu grija de a nu deranja pe cineva și cu dorința de a-i convinge pe bărbați sau pe cei/cele care alimentează diverse forme de nedreptate că trebuie să se schimbe și să ia măsuri. Dimpotrivă! Feminismul radical invocă nevoia de contestare radicală, directă și fără ocolișuri a supremației masculine în același timp cu o afirmare și recunoaștere fermă a nevoilor și experiențelor femeilor care sunt de asemenea diferite în funcție de clasă, orientare sexuală, vârstă etc. Printre temele abordate se numără obiectificarea sexuală a femeilor, dar și teme tabu ca violul și violența împotriva femeilor, dreptul la avort. Asumând faptul că din cauza patriarhatului femeile sunt marginalizate și opresate, feminismul radical se raportează la bărbați ca fiind principalii beneficiari ai acestui sistem și consideră că cei mai mulți dintre ei doresc să își păstreze controlul și privilegiile chiar dacă știu că astfel perpetuează nedreptăți. În consecință este mai greu de crezut că ei vor ceda de bunăvoie puterea, ci puterea trebuie cucerită/luată, inclusiv prin acțiuni radicale (proteste, greve etc.)
Cuvinte cheie: sex, gen, sexualitate, diferențe, revoluții
Feminismul multicultural pune accent pe felul în care contexte socioculturale diverse influențează traiectoriile de viață, obiectivele și provocările femeilor și bărbaților. Astfel, in/egalitatea de gen și împuternicirea femeilor nu sunt teme care privesc femeile la nivel individual, ci sunt rezultatul unor construcții în care reguli, norme comunitare particulare au de multe ori un rol deosebit de important în menținerea sau deconstruirea relațiilor de putere dintre femei și bărbați. Feminismul multicultural încurajează dialogul și cooperarea între grupuri de femei cu experiențe diferite pornind de la premisa fundamentală că drumul către emancipare și capacitare nu este același pentru toate femeile și că în acest drum trebuie să ținem seama de context (social, cultural, economic, politic).
Cuvinte cheie: context, diferențe, dialog
Ecofeminismul pune accent pe modul în care atât natura cât și femeile sunt tratate necorespunzător în societățile patriarhale (mai larg în societățile centrate de norma masculină). Feminismul ecologic explorează deci legăturile complexe dintre femei/bărbați și natură, face legătura între opresiunea femeilor și cea a naturii în general și atrage atenția asupra nevoii de a reconstrui societatea pe baze mai drepte care să includă respect egal și pentru alte ființe non umane, inclusiv pentru mediu natural care are grijă (asemenea femeilor/mamelor) de noi. Ecofeminismul analizează de asemenea relația dintre femei și natură în diferite domenii ca economia, religia, politica, literatura, tehnologia punând accent pe felul în care atât femeile, cât și natura au fost exploatate de-a lungul timpului.
Cuvinte cheie: natură, diferențe, esență feminină, ecologie, dualism.
Feminismul ambiguu este o etichetă mai curând decât un tip clar definit de feminism care circulă cu referire la acele persoane care au atitudini ambivalente față de feminism. Pe de o parte nu se simt confortabile cu eticheta de feminist/ă, dar în același timp aderă la o serie din ideile și principiile feministe, nefiind de acord cu diverse forme de discriminare care afectează femeile. Ele cred în egalitatea de gen, dar nu în feminism. Unele consideră că sunt mai curând „umaniste”, că fiecare dintre noi suntem mai întâi oameni și apoi femei sau bărbați. De multe ori aceste persoane identifică feminismul cu variantele mai radicale, cu feminismul de tip victimist de care se dezic. Consideră, de asemenea, că feminismul este împotriva principiului meritocrației (feminismul ar dori ca femeile să fie promovate doar pentru că sunt femei), este prăfuit, demodat cu toate că recunosc persistența multor inegalități și discriminări de gen în societatea în care trăiesc și uneori chiar se implică și pledează pentru emanciparea femeilor.
Cuvinte cheie: duplicitate, meritocrație, umanism
Postfeminismul atrage atenția asupra faptului că modul de gândire dihotomic despre femei -bărbați (în alb și negru, noi vs.ei), prezent în cele mai multe din abordările feministe clasice, este depășit și chiar eronat. Este momentul unei schimbări radicale de perspectivă în înțelegerea și definirea genului și a relațiilor de gen. Astfel, o persoană care se consideră postfeministă este foarte atentă și sensibilă la multiple diferențe dintre femei și dintre bărbați, dar și la felul în care anumite identități se configurează dincolo de aceste categorii considerate rigide, limitative, chiar superficiale și cu risc mare de a produce și promova stereotipuri și prejudecăți de gen. Semnificația lui “post” din această formulă este încă dezbătută, dar în principiu nu se referă la sfârșitul feminismului și ceea ce urmează după acest sfârșit, ci la o nouă formă evoluată de feminism, una care se intersectează cu postmodernismul, poststructuralismul, postcolonialismul ca formule critice la marile curente de gândire ale modernității .
Cuvinte cheie: gândire non dihotomică, contextualizare, sexualitate pozitivă, independență